Pasii 10 - 11 - 12

Pasul Zece

„Ne-am continuat inventarul personal şi ne-am recunoscut greşelile de îndată ce ne-am dat seama de ele”

Pasul Zece este începutul a ceea ce unii membrii consideră a fi paşii de susţinere. Alţii îi numesc paşii de dezvoltare continuă. Pasul Zece ne ajută să păstrăm în viaţa noastră cotidiană principiile şi instrumentele cu care am lucrat în paşii anteriori. Pentru a ne menţine calmul şi pentru a continua să trăim, încercăm să ne inventariem pe noi înşine şi să îndreptăm relaţiile cu ceilalţi.

Dacă am fost atenţi şi oneşti în munca noastră din Pasul Unu până în Pasul Nouă, atunci, am început un proces de clarificare profundă a pierderilor din trecutul nostru. Noi ne-am schimbat defectele de caracter într-o Putere mai mare; acum, depunem un efort continuu de a schimba vechile noastre comportamente în unele mai bune. Am început să avem grijă de noi înşine şi de nevoile noastre; în loc să reacţionăm negativ în faţa vieţii şi să fim alcoolici, acum acţionăm pentru binele nostru. Începând cu pasul zece încercăm să rămânem curaţi, adică să nu reveni la pattern-urile auto-distructive. În general, greşelile se pot întâmpla în perioadele de stres, când este natural să se revină la vechile comportamente defensive.

Există numeroase metode de continuare a auto-evaluării. Membrii consideră că au găsit trei metode utile de a te auto-evalua: o verificare de moment, o verificare zilnică şi o verificare pe termen lung. Verificarea de moment poate fi folosită  în orice perioadă a zilei când simţim că ceva nu este în regulă. Putem avea o responsabilitate imediată a actelor noastre, doar dacă ne oprim în momentul recunoaşterii problemei şi ne punem întrebarea cum putem acţiona diferit.

Este posibil să nu ne dăm seama de fiecare greşeală ce apare, dar o verificare zilnică ne poate ajuta să devenim mai conştienţi şi mai dispuşi de a ne schimba comportamentul. Putem să ne acordăm în fiecare seară câteva minute pentru a revedea experienţele pozitive şi negative din ziua respectivă. Unii aleg ca acest lucru să facă parte din ritualul sfârşitului de zi, exact cum este spălatul pe dinţi. Aceasta nu trebuie să fie o verificare scrisă; ea poate fi făcută în minte sau poate prin scrierea unor idei principale în legătură cu ceea ce a mers bine şi ceea ce se poate îmbunătăţi. Putem avea un plan de a sancţiona orice greşeală din a doua zi. Dacă cerem curaj şi voinţă să ducem la capăt ceea ce ne-am propus, putem observa că suntem capabili să dormim şi vom începe ziua următoare cu conştiinţa curată. Cei care se scoală de dimineaţa, preferă să facă acest lucru în timpul ritualului de dimineaţă, poate în timp ce merg cu maşina la serviciu.

În mod periodic se poate dori o auto-evaluare mai detaliată. Anual, în mod regulat, sau de două ori pe an, auto-evaluările făcute în compania liderului, ne pot  ajuta să lucrăm mai mult asupra trăsăturilor de caracter ce sunt mai puternic întipărite iar pe cele noi care apar să considerăm că ne ajută să evoluăm spiritual. O inventariere ne poate aminti să ne recompensăm pe noi înşine pentru progresele pe care le-am făcut dar nu le-am observat în viaţa cotidiană. Uneori, folosim o evaluare completă şi detaliată folosind proiectul nostru pentru progres: cei patru paşi spre evaluare Al-Anon sau cărticica cu cei patru paşi spre evaluare Alateen. Se poate să ne revizuim evaluarea noastră de început. Uneori ne concentrăm asupra unei singure părţi a vieţii noastre. De fiecare dată când ne înnoim legământul de a continua propria examinare, creştem spiritual. Dacă a face o schimbare este înspăimântător, ne dăm seama că prin simplul fapt că facem un efort adevărat în fiecare zi, frica se diminuează.

La fel ca şi în Pasul Patru, este foarte important să includem în fiecare evaluare  lucrurile pe care le-am făcut bine pe lângă greşelile pe care le-am făcut. Ne putem întreba pe noi înşine ce îmbunătăţiri în comportamentul nostru sau ce caracteristici pozitive am dezvoltat. Pot exista multe zile în care ne-am descurcat bine şi nu am folosit nici unul din vechile comportamente.

Partea a doua a Pasului Zece spune “când greşim, să admitem imediat”. Continuarea procesului de admitere a greşelilor şi repararea lor faţă de noi înşine şi faţă de alţii, ne ajută să facem faţă realităţii şi să-i acceptăm pe alţii aşa cum sunt. Această auto-disciplinare, făcută în mod repetat, ne aminteşte de un vechi proverb plin de înţelepciune: ”A greşi este uman; a ierta este divin”. Atât umanitatea cât şi spiritualitatea se dezvoltă atunci când acceptăm şi iertăm propriile greşeli şi ale celorlalţi. Descoperim că este o uşurare că nu trebuie întotdeauna să avem dreptate. Trebuie să-i lăsăm pe alţii să câştige de pe urma alegerilor lor, precum şi să sufere consecinţele propriilor alegeri. Ne simţim din ce în ce mai bine în propria noastră piele.

Dacă lucrăm cu Pasul Zece folosind metodele de bază, vom continua să cerem ajutor de la Puterea Superioară. Când ne întrebăm ce am făcut într-o zi, vom admite faptul că am întrerupt relaţia noastră cu Dumnezeu şi trebuie ca umili să-I cerem să ne ajute să îndepărtăm această lipsă de comunicare. De asemenea realizăm o listă cu persoanele cărora le-am pricinuit rău iar în viitorul apropiat trebuie îndreptat acest rău. În evaluările făcute în Pasul Zece, noi, de fapt folosim Paşii anteriori , ce ne ajută să ne tratăm cu compasiune şi dragoste. Deoarece am experimentat durerea cauzată de boala noastră, nu vrem ca acum să ne întoarcem iar la ea. Continuăm să lucrăm la programul nostru de parcă calitatea vieţii noastre ar depinde de el - şi chiar depinde!

Completarea Pasului Patru până la Pasul Nouă nu ne asigură că de acum înainte vieţile noastre vor fi senine şi  lipsite de probleme. Vor fi timpuri în care poate că vei simţi că te-ai întors la prima ta zi în Al-Anon cu  toate defectele tale de caracter nevindecate. Muncind la Pasul Zece, ne ajută să ţinem timpurile rele cât mai puţin şi mai departe de noi. faptul că , continuăm să ne evaluăm ne ajută să avem mintea limpede, să menţinem viaţa noastră spirituală, emoţională şi psihică într-o stare mai bună  şi, de asemenea, să rezolvi mai bine situaţiile dificile ce apar în viaţa de zi ci zi.

Membrii îşi împărtăşesc experienţa, puterea şi speranţa...

Prima oară când am început să vin la Al-Anon, am vorbit destul de dur cu o membră a grupului, simţindu-mă în acelaşi timp destul de justificată pentru ceea ce am spus. Curând, mi-am dat seama că i-am rănit sentimentele. Am descoperit că începusem să-mi justific comportamentul- dacă nu ar fi făcut asta şi asta, atunci nu ar fi trebuit să...atunci. slavă Domnului, Pasul Zece mi-a venit în minte.

Dintr-o dată, mi-am dat seama că în loc să mă scuz şi să mă justific pentru ceea ce făcusem, este timpul să spun pur şi simplu” Îmi pare rău”.

Ştiind acest lucru şi practicându-l, m-a scutit de multe ore pierdute încercând să scap de resentimrnte şi de incidente ce era mai bine să fie uitate.

Nu mai ştiu despre ce era vorba în acest incident îndepărtat, tot ce ştiu este că şi acum sunt prietenă cu această membră a grupului.

În Pasul Zece, unul dintre cuvintele care mi-au rămas în minte a fost” continuă”. Mi-a reamintit că am început auto-evaluarea în Pasul Patru. De asemenea, cuvintele” şi atunci când greşeşti, imediat să recunoşti acest lucru”, mi-a reamintit de munca pe care deja o făcusem în Paşii Cinci, Opt şi Nouă.

Pentru a lucra cu Pasul Zece, experienţa pe care am dobândit-o în cei Nouă Paşi anteriori, mi-a arătat de ce am nevoie.În mod concret, aveam nevoie să-mi recunosc punctele mele slabe reflectate asupra altor oameni. Aveam nevoie să cred că Dumnezeu mă poate ajuta. Aveam nevoie să-i permit Puterii mele Superioare să aibă grijă de mine. Trebuia să-mi evaluez comportamentul, astfel încât să pot recunoaşte atât punctele mele tari, cât şi pe cele slabe.

Aşa cum am învăţat în Pasul Patru, este foarte important să-mi găsesc punctele mele tari, astfel încât să pot să lucrez pe ele. Când am găsit locuri în care existau” găuri negre”, a trebuit să le aflu cauza. A trebuit să recunosc faţă de mine însumi unde greşesc şi să dau la o parte toate scuzele şi justificările. Nu a trebuit să accept vina pentru ceea ce alţi oameni făcuseră, dar a trebuit să mă opresc să-i folosesc pe alţii drept ţap ispăşitor pentru greşelile mele. Cu această nouă înţelegere asupra mie însumi, a trebuit să admit greşelile mele faţă de Dumnezeu şi faţă de orice altă fiinţă umană.

Pasul Zece m-a ajutat să recunosc că anumite defecte de caracter vor exista şi de acum înainte în viaţa mea. Nu mi-am scuzat greşelile, totuşi, a trebuit să caut în mine însumi să  văd pe cine am mai rănit şi să încerc să îndrept greşeala. Am apreciat sugestia ca Pasul Zece să fie făcut în fiecare seară. Când am început să urmez instrucţiunile, am început să mă simt mai bine- şi chiar îmi plăcea sentimentul. Apoi, am aflat că nu trebuie să fac acest lucru doar o dată pe zi, aşa că am început să fac lucrul ăsta după servici, astfel încât nu mai trebuia să iau cu mine acasă sentimentele pe care le aveam în timpul serviciului. M-am gândit să las afară din casă acele lucruri care nu aparţineau familiei mele.

Am găsit şi altceva care m-a ajutat. În timpul celor Doisprezece Paşi, am învăţat să-mi aleg un obiectiv principal şi să mă concentrez asupra lui indiferent de situaţie şi să încerc să-mi menţin acest obiectiv. Ca rezultat, am început să-mi fac şi o evaluare după-amiaza. Am clarificat orice interacţiune pe care am avut-o în timpul dimineţii. Dacă rănisem altă persoană şi mă simţeam vinovat de acest lucru, am avut timp să rezolv această situaţie până seara.

Eventual, mi-am stabilit anumite momente de evaluare- în drum spre servici, dimineaţa devreme, după-amiaza. Cu timpul, am început să-mi dezvolt automat capacitatea de a-mi inventaria acţiunile, gândurile şi cuvintele. Ocupându-mă de lucruri şi apoi lăsându-le să treacă, m-au făcut să mă simt mai bine. M-am oprit să mă mai simt de parcă vreau să mă bat pentru ceva anume.

Recent, am primit o vedere de la prietenii Al-Anon. Îmi prezentau un acronim pentru” Think- gândeşte”.

T - Is it Thoughtful?-Este serios?

H - Is it Honest?- Este cinstit?

I - Is it Intelligent?- Este inteligent?

N - Is it Necessary?- Este necesar?

K - Is it Kind?- Este amabil?

Dacă da, atunci, probabil că este O.K. pentru mine să spun acest lucru.

Să continuăm să ne auto-evaluăm iar atunci când greşim să recunoaştem imediat.

Unii membrii sunt de părere că este folositor să facem un tabel care să includă o listă cu slăbiciuni personale tipice dar şi cu puterile de care dispunem  şi care să poată fi verificată înainte de a merge la culcare.

O trecere în revistă mentală a ceea ce s-a întâmplat în ziua respectivă sau scrierea unor notiţe a oricăror evenimente care au dus la formarea unor sentimente negative, de asemenea pot ajuta. Următoarele întrebări pot ajuta la dezvoltarea unor obiceiuri de continuare a evaluării.

-         Care este scopul Pasului Zece?

-         Ce simt eu despre continuarea unei evaluări personale?

-         Ce înseamnă să realizez o evaluare zilnică, este confortabil pentru mine acest lucru?

-         Ce mă va ajuta să continui să aplic programul atunci când viaţa devine dură?

-         Cum pot fi răbdător cu mine însumi când simt că nu mă dezvolt destul de repede?

-         Când cred că am nevoie de o verificare de moment?

-         Ce pot să realizez cu verificarea de moment?

-         Într-o evaluare zilnică, pot să mă întreb:

-         Care au fost evenimentele importante ale zilei?

-         Ce sentimente am experimentat?

-         Cum m-am descurcat cu ele?

-         M-am implicat într-o situaţie astăzi care nu avea nimic de-a face cu mine?

-         Ce mă poate ajuta să accept faptul că fac greşeli tot timpul?

-         Frica sau speranţa mi-au condus acţiunile astăzi?

-         Cum pot să admit că dispreţul meu, mândria şi frica pot fi folosite împotriva mea?

-         Greşesc că încerc să-mi găsesc pacea cu orice preţ? Care îmi sunt motivele?

-         Cum ştiu când trebuie să îndrept lucrurile şi când nu?

-         Ce atitudini pozitive am experimentat astăzi?

-         Ce atitudini negative am experimentat astăzi

-         Cum am încercat să îndrept lucrurile astăzi?

-         Cum pot să” Las şi să-l las pe Dumnezeu?”

-         Mi-am  abandonat propriile nevoi astăzi? Cum?

-         Am fost prea comod că am spus”da”, când de fapt doream să spun” nu”?

-         Mi-a fost frică de o persoană autoritară? De oricine altcineva? Dacă da, de ce sau de ce nu?

-         Ce lucruri practice pot să fac pentru mine însumi?

-         Am luat astăzi asupra mea responsabilitatea unei alte persoane?

-         Ce mi-e frică că se va întâmpla dacă nu-mi asum o responsabilitate în plus?

-         Dacă am greşit, am admis acest lucru imediat?

-         Ce pot să fac ca să am grijă de mine astăzi?

-         Este ceva de care ar trebui să am grijă mai atent? Ce este?

-         Am făcut ceva dificil sau ceva foarte bine astăzi? Cum mă pot aprecia pentru acest lucru?

-         Faptul că împărtăşesc evaluarea mea zilnică a celor Zece Paşi cu o altă persoană, cum ar fi liderul, mă ajută într-un fel?

-         Ce caracteristici ies la iveală mai mult în evaluarea mea?

-         De ce insist ca ele să nu fie scoase din comportamentul meu?

-         După ce am practicat cei Zece Paşi, s-au schimbat sentimentele mele în legătură cu acest lucru? 

Pasul Unsprezece

„Am căutat prin rugăciune şi meditaţie să ne întărim contactul conştient cu Dumnezeu aşa cum şi-L închipuie fiecare dintre noi, cerându-i doar

 să ne arate voia Lui în ceea ce ne priveşte şi să ne dea puterea s-o împlinim. ”

În comparaţie cu primele noastre momente în Al-Anon, relaţia pe care o avem cu Dumnezeul înţelegerii noastre este acum mult mai puternică în urma experienţei în lucrarea Paşilor de la 1 la 10. În Pasul Doi „am ajuns la credinţa că o Putere mai mare decât noi înşine ne-ar putea reda sănătatea mentală”. Unii dintre noi numesc această Putere Dumnezeu. În Pasul 3 am simţit puterea deciziei conştiente „de a ne lăsa viaţa şi voinţa în grija lui Dumnezeu, aşa cum şi-L închipuie fiecare dintre noi”. În Pasul 5 ne-am apropiat de Dumnezeul nostru prin mărturisirea naturii exacte a greşelilor noastre”. În Pasul 6 am consimţit fără rezerve ca El „să ne scape de toate aceste defecte de caracter” şi, în cele din urmă, în Pasul 7, I-am cerut să ne îndepărteze slăbiciunile”. Fiecare Pas ne oferă o nouă îndrumare spirituală. În Pasul 11 ne putem menţine dezvoltarea prin energia rugăciunii, meditaţiei şi prin cunoaşterea voii Lui.

Deşi se vorbeşte despre el ca despre al doilea pas al „întreţinerii”, Pasul 11 ne prezintă o nouă acţiune – ce a încercării de a ne întări relaţia cu Dumnezeu prin intermediul rugăciunii şi meditaţiei. Ce e rugăciunea? Ce e meditaţia? Ce anume le diferenţiază? E important de observat că acest pas ne ghidează prin „rugăciune şi meditaţie” şi nu prin „meditaţie sau rugăciune”.

Pentru unii, rugăciunea este văzută ca acel act religios de a îngenunchia, a-ţi împreuna mâinile şi a vorbi cu Dumnezeu. Alţii cer ajutorul naşului, altor membri Al-Anon sau a unui ghid spiritual. În Al-Anon, unii încep cu rugăciuni simple, precum Rugăciunea pentru Seninătate sau „Facă-se voia Ta şi nu a mea”. Unii se roagă dimineaţa şi seara, alţii se roagă în timpul zilei. Citirea rugăciunilor din literatura Al-Anon sau a mesajului zilnic din Fiecare zi la rândul ei în Al-Anon, Curajul de a schimba: Fiecare zi la rândul ei în Al-Anon II sau Alateen: Fiecare zi la rândul ei  i-a ajutat pe alţii. La fel, scrierea de scrisori lui Dumnezeu. Învăţăm să ne rugăm urmând exemplul şi experienţa celorlalţi. Pentru mulţi dintre noi poate părea ceva artificial. Uneori rugăciunea „funcţionează” şi suntem încântaţi, deşi alteori se pare că nimic nu se întâmplă. Acceptarea voii şi „timpului” lui Dumnezeu poate însemna spunerea rugăciunii şi renunţarea.

De mii de ani, meditaţia a fost folosită în multe culturi ca pe o practică spirituală. Poate fi destul de greu să găsim un moment liniştit în vieţile noastre agitate. Mulţi au găsit util să îşi programeze un timp şi un loc pentru meditaţie. La început, nu vom avea nevoie de foarte mult timp. De fapt, succesul poate veni prin simpla încercare timp de câteva minute, până ne obişnuim cu acţiunea. Fiecare dintre noi îşi poate găsi câteva minute libere, dacă vrem. După ce vom reuşi să ne disciplinăm mintea, aceste perioade scurte de meditaţie se vor prelungi.

Ce e meditaţia? Al-Anon lasă această întrebare deschisă, fără un răspuns, astfel încât fiecare să-i răspundă în felul lui. Luarea în considerare a experienţei altor Al-Anoni ne poate ajuta să ne găsim calea. Iată doar câteva idei împărtăşite de membrii Al-Anon:

– „Pentru mine, meditaţia este o conştiinţă spirituală superioară. O practic amintindu-mi că fiecare acţiune poate fi subordonată unui scop spiritual.

– Merg într-un loc liniştit, îmi închid ochii şi îmi repet cu voce uşoară Rugăciunea pentru seninătate.

– Trebuie să ajung dincolo de gândurile mele, astfel că mă concentrez asupra respiraţiei, numărând de la 1 la 10 din nou şi din nou, în timp ce inspir şi expir.

– Pur şi simplu mă retrag şi îmi privesc gândurile de parcă ar fi o piesă de teatru. Încerc să mă concentrez doar asupra zilei de azi, lăsând trecutul şi viitorul în pace.

– Mă concentrez asupra unei flori. Când gândurile mele o iau razna, accept că mintea mea îşi face treaba – gândeşte – şi, apoi, revin încet la subiect.

– În mintea mea, îmi imaginez mâinile Puterii mele Superioare. Una câte una, îmi aşez problemele şi îngrijorările, bucuria şi recunoştinţa în acele mâini şi, în cele din urmă, mă aşez şi eu.” (din Curajul de a schimba: Fiecare zi la rândul ei în Al-Anon)

            În meditaţie, unii oameni şi-au dat seama că respiraţia înceată, prelungă, îi ajută să îşi relaxeze corpul şi mintea. Deşi unii oameni au frânturi de idei şi soluţii la problemele lor, nu e scopul nostru cel de a încerca să ne rezolvăm anumite probleme. Încercăm să nu ne pierdem prea mult timp îngrijorându-ne sau gândindu-ne la probleme; ce căutăm prin meditaţie e să găsim pacea şi liniştea necesare pentru a auzi vocea liniştită dinăuntrul nostru. Ar fi bine să ne simţim cu toţii liberi să medităm în orice mod funcţionează pentru noi.

            Împreună, rugăciunea şi meditaţia sunt acţiuni pe care le luăm în mod conştient pentru a ne deschide mintea şi inimile nu numai către recuperarea regăsită în Al-Anon, ci şi către experienţa, puterea şi speranţa celorlalţi. Dorinţa şi nevoia noastră pentru conştientizarea prezenţei lui Dumnezeu e simţită şi împărtăşită de mulţi dintre membri. În multe întâlniri Al-Anon, câte un membru înţelept a spus că rugăciunea înseamnă să vorbeşti cu Dumnezeu, iar meditaţia e să asculţi.

            Întărirea sau stabilirea contactului conştient cu Dumnezeu nu e ceva uşor de făcut şi, uneori, drumul poate fi stâncos şi întortocheat. Chiar şi după mulţi ani de meditaţie şi rugăciune, cei mai mulţi dintre noi se simt, într-un moment sau altul, frustraţi sau nemulţumiţi. Prin folosirea Pasului 10 putem, de obicei, să identificăm acele lucruri care ne împiedică să ne rugăm sau să medităm aşa cum trebuie. Putem afla că am rămas în urmă în ceea ce priveşte exersarea propriei voinţe, dar vom primi ajutor dacă ne vom trata cu blândeţe şi ne vom aminti că suntem fiinţe umane pe un drum spiritual cu suişuri şi coborâşuri. Aşa cum se spune în mesajul de încheiere sugerat pentru grupurile Al-Anon, „noi nu suntem perfecţi”. Învăţăm să nu fim prea aspri cu noi înşine şi descoperim – spre uşurarea noastră - că iubita noastră Putere Superioară aşteaptă cu răbdare reluarea contactului.

            A doua parte a Pasului 11, „cerându-i doar să ne arate voia Lui în ceea ce ne priveşte şi să ne dea puterea s-o împlinim”, ne orientează rugăciunea într-o direcţie specifică – spre Dumnezeu, şi nu spre noi. Cerând doar voia lui Dumnezeu înseamnă să o predăm pe a noastră. Lucrarea Paşilor anteriori ne-a ajutat să fim pregătiţi. Înainte de recuperare, unii dintre noi am acceptat comportamente inacceptabile de la ceilalţi, gândindu-ne că aşa împlinim voia lui Dumnezeu. În ciuda eforturilor sincere, nu suntem mereu în stare să separăm voia lui Dumnezeu de voia noastră, însă putem persevera către îmbunătăţirea situaţiei. Atunci când avem o bucurie nouă, o sărbătorim cu o recunoştinţă abia descoperită. Atunci când facem o greşeală, învăţăm din ea şi continuă să creştem – în fiecare zi.

            Experimentând voia lui Dumnezeu, mulţi membri regăsesc o anumită pace. Alteori, învăţăm să ne schimbăm comportamentul, cu riscul disconfortului personal. Îi cerem Puterii noastre Superioare să ne dezvolte dorinţa de a face ceea ce e bine pentru noi şi să diminueze dorinţa de a face ce e rău. Putem să acceptăm că de fiecare dată când simţim ceva mai „normali” şi mai iubitori e ca urmare a rugăciunii şi meditaţiei noastre. Sentimentele puternice dau naştere deseori la mesaje puternice. Dacă primim un mesaj puternic şi ne întrebăm dacă e voia noastră sau e cea a lui Dumnezeu, e mai înţelept să vorbim despre asta cu naşul sau cu un membru Al-Anon, înainte de a acţiona.

            Căutarea, rugăciunea, meditaţia, îmbunătăţirea, contactul conştient, înţelegerea, cunoaşterea, voia Lui şi puterea sunt darurile Pasului 11. Cu o nouă energie, învăţăm să îndeplinim voia lui Dumnezeu. Credinţa noastră creşte zi de zi, pe măsură ce ne rugăm şi medităm. Sunt mii de căi către o Putere Superioară şi putem să o alegem pe oricare dintre ele. Să sperăm că am ales măcar una şi că păşim mai departe în călătoria noastră către recuperare.

Cum să lucrezi Pasul 11?

„Am căutat prin rugăciune şi meditaţie să ne întărim contactul conştient cu Dumnezeu aşa cum şi-L închipuie fiecare dintre noi, cerându-i doar să ne arate voia Lui în ceea ce ne priveşte şi să ne dea puterea s-o împlinim. ”

• – Cum anume definesc deosebirea între rugăciune şi meditaţie? Pot să vorbesc cu naşul meu, cu un alt membru Al-Anon despre această diferenţă?
• – Sunt dispus să încerc rugăciunea şi meditaţia astăzi?
• – Ce pot să fac pentru a adăuga rugăciunea şi meditaţia la viaţa mea zilnică?
• – Am un loc sau un moment special în care mă rog şi meditez? Ce pot să fac pentru a avea unul?
• – Cum am căutat să îmi întăresc contactul conştient cu Dumnezeu? Am cerut ajutorul grupului meu? Naşului meu? Altcuiva din Al-Anon?
• – Ce experienţe spirituale personale mi-ar putea întări contactul conştient cu o Putere Superioară?
• – Ce înseamnă pentru mine să mă rog doar pentru voia lui Dumnezeu şi nu pentru a mea? Cum anume pot să fac diferenţa între voia mea şi cea a lui Dumnezeu?
• – În ce fel am greşit faţă de voia lui Dumnezeu? Ce probleme mi-a cauzat propria voinţă?
• – În ce fel sunt dispus să mă las îndrumat astăzi?
• – Mă opreşte ceva să fac acest Pas astăzi? Ce? Ce paşi ar trebui să refac pentru a mă simţi din nou în legătură cu Dumnezeu?
•  De ce am nevoie pentru a avea puterea de a îndeplini voia lui Dumnezeu pentru mine? I-am cerut această putere lui Dumnezeu? 

PASUL 12

“După ce am trăit o trezire spirituală ca rezultat al acestor paşi, am încercat să transmitem acest mesaj altor alcoolici şi să punem în aplicare aceste principii în toate domeniile vieţii noastre.”

Se poate spune că întregul program Al-Anon este cuprins în Pasul 12. Luăm la cunoştinţă rezultatele eforturilor noastre - o trezire spirituală -, ne angajăm să împărtăşim darurile pe care le-am primit, şi ne dăm seama că trăirea unei vieţi spirituale este un proces continuu. Am găsit un nou mod de viaţă în Al-Anon, şi pentru a păstra ceea ce am găsit, trebuie să apreciem în continuare darul primit şi să-l dăm mai departe. Cele trei părţi ale Pasului 12 ridică următoarele întrebări: Ce este o trezire spirituală? Cum putem încerca să transmitem acest mesaj? Care sunt principiile pe care le aplicăm în toate domeniile vieţii noastre?

Una din experienţele minunate în lucrarea celor Doisprezece Paşi este trezirea spirituală.

Cum o recunoaştem când se produce? Unii dintre noi am avut experienţe dramatice care au fost clar treziri spirituale. Ne simţeam schimbaţi într-un mod evident şi statornic, şi ştiam că nu vom mai fi niciodată la fel ca înainte. Totuşi, majoritatea dintre noi am descoperit o  experienţă spirituală mult mai lentă, mai subtilă, semănând mai degrabă cu o floare care îşi deschide petalele pe rând, decât cu o străfulgerare.

Atunci când trezirea este lentă, interioară şi liniştită, poate fi deseori trecută cu vederea. Uneori chiar ne întrebăm dacă până la urmă s-a întâmplat ceva sau nu, mai ales când vechile greutăţi continuă să apară în viaţa noastră. Cum vedem noi trezirea spirituală? Ea diferă de la individ la individ desigur, dar mulţi dintre noi avem experienţe asemănătoare. În locul obsesiei sau a crizelor constante, găsim mai multă pace sufletească. Treptat, ne pierdem interesul în judecarea altora şi a noastră, şi începem să acţionăm spontan, în loc să ne impunem controlul, plini de spaimă.

Momentele de apreciere pentru lucruri mărunte, apar mai frecvent.  Unii dintre noi încercăm sentimente de savurare a naturii şi de o legătură mai strânsă cu ea, sau ne găsim relaxându-ne şi lăsându-ne în voia soartei. Descoperim că suntem în stare să dăm şi să primim dragoste necondiţionată. Se poate întâmpla să devenim dintr-o dată conştienţi de prezenţa acestor sentimente bune în viaţa noastră, fără să ştim exact când au apărut.

Fiind conştienţi că ne-am schimbat spiritual, acum suntem pregătiţi pentru a încerca să transmitem mesajul altora.

Înainte de a veni la Al-Anon, mulţi am fost singuri şi izolaţi. Participarea la întâlniri şi împărtăşirea programului ne-a ajutat să spargem zidul izolării. Am învăţat să ne întindem mâna şi să cerem ajutor de la Puterea noastră Superioară, naşul sau grupul nostru. Acum e rândul nostru să oferim ce am primit.

Când ne împărtăşim liber viaţa cu alţii, descoperim că acest lucru ne umple de satisfacţie. Ne sprijinim întâlnirile prin prezenţa noastră, pentru că vrem ca acestea să fie disponibile atunci când cineva are nevoie de ele. Când răspundem la telefoane, auzim deseori ceea ce avem nevoie să auzim. Când acceptăm un post de serviciu într-un grup, cartier sau regiune, găsim că activitatea cu alţi membrii Al-Anon ne extinde propria capacitate de înţelegere şi abilitatea de a acţiona în consecinţă. Îndrumarea unui nou membru, ne provoacă să ne continuăm programul; lucrul cu noii membrii în suferinţă ne reaminteşte cât de departe am ajuns şi eventual cât mai avem de parcurs. Chiar şi pregătirea cafelei şi a prăjiturilor pentru întâlniri este o activitate importantă a Pasului Doisprezece.

Uneori descoperim că defectele noastre de caracter se amplifică pe măsură ce ne avântăm în aceste străduinţe. În trecut, mulţi dintre noi am petrecut prea mult timp ajutându-i pe alţii; înlesnirea obiceiurilor alcoolicului; sau încercarea de a controla băutul lui/ei. O parte considerabilă a dezvoltării noastre a fost însuşirea abilităţii de a ne concentra asupra noastră şi de a nu pune nevoile altora înaintea nevoilor noastre. Poate a trebuit să învăţăm să spunem "Nu." Pasul Doisprezece ne poate tenta să dăm sfaturi sau să exagerăm cu grija purtată altora, deseori ducându-ne la rezultate nefericite. S-ar putea să ne fi iritat familia şi prietenii prin încercarea de a-i face să vadă "lumina". Trebuie să renunţăm la aşteptările legate de deznodământul situaţiilor şi să ne oprim când observăm că încercăm să corectăm pe cineva. Scopul nostru este de a găsi un echilibru între grija propriei persoane şi ajutorul acordat altora; putem sta la dispoziţia celor pe care vrem să-i ajutăm fără să le preluăm toate greutăţile. Ne împărtăşim experienţa, puterea şi speranţa, oferim dragoste şi acceptare, şi după aceea lăsăm lucrurile să se deruleze în făgaşul lor. Ne putem acorda creditul necesar pentru compasiunea şi grija simţită pentru alţii; de fiecare dată când facem greşeli din bună intenţie, învăţăm din ele şi continuăm să creştem spiritual.

Transmiterea mesajului poate lua diferite forme, de la încurajarea dată unui nou venit, la activităţile desfăşurate la orice nivel, începând cu grupul local până la serviciile inter- naţionale. Mulţi membrii spun că întotdeauna par să primească mult mai mult decât dau ei în Al-Anon - deseori tocmai când au cea mai mare nevoie. Mesajul nostru cel mai bun constă în a fi un bun exemplu de Al-Anon. Acesta este cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru noi şi pentru alţii.          

Trăirea principiilor descrie ultima parte a Pasului Doisprezece, care spune: "…să punem în aplicare aceste principii în toate domeniile vieţii noastre." Principiile care trebuie să le practicăm le-am învăţat în studiul celor Doisprezece Paşi. Ştim că nu suntem responsabili pentru toate - ci este o Putere Superioară nouă înşine - şi putem căuta neîncetat îndrumarea acesteia, şi ne putem lăsa voinţa şi viaţa în grija ei. Continuăm să ne facem inventarul personal şi ne reparăm greşelile faţă de alţii, după necesităţi. Prin rugăciune, meditaţie şi lucrarea Paşilor am avut o trezire spirituală şi încrederea ne-a crescut în Dumnezeu şi în semenii noştri. Suntem capabili de a da şi de a primi dragoste necondiţionată. Pasul Doisprezece ne invită să rămânem pe drumul recuperării. Trebuie să ne continuăm munca de întreţinere pentru a nu recădea în vechile tipare de comportament. Ca să putem continua, e necesar să împărtăşim tot ce ni s-a dat cu alte familii şi prieteni ai alcoolicilor. Pentru a-l păstra, trebuie să-l dăm mai departe.

La întâlnirile noastre Al-Anon, ne împărtăşim experienţa, puterea şi speranţa cu alţii pe acest drum spre recuperare. Cu ocazia întrunirilor, practicăm împreună principiile Al-Anon. Aplicarea acestora în "toate domeniile vieţii noastre" este testul adevărat al recuperării şi provocarea care ne aduce mereu înapoi la grup.      

Viaţa ne aduce tot timpul noi provocări şi ocazii de a pune Paşii în acţiune. Modul în care îi tratăm pe cei dragi - cele mai apropiate, mai importante şi deseori cele mai problematice relaţii - poate fi un test puternic al recuperării noastre. Să nu uităm că aceştia sunt oamenii care erau responsabili pentru apelarea noastră la Al-Anon. Poate suntem legaţi de ei financiar, emoţional sau legal. Trebuie să aplicăm încontinuu programul nostru Al-Anon în toate ariile acestor relaţii. Acesta este de obicei domeniul celor mai mari provocări şi astfel deţine potenţialul celei mai remarcabile vindecări. A învăţa să ne comportăm iubitor în relaţii intime este un obiectiv important pentru mulţi dintre noi, iar asta necesită practicarea continuă a tuturor Paşilor, ca şi a instrumentelor găsite în Tradiţii şi Concepte.

Aplicarea principiilor din Paşi în toate domeniile vieţii noastre - la lucru, în comunitatea şi biserica noastră, în familie şi cu prietenii - este importantă pentru recuperarea şi seninătatea noastră. Descoperim că punerea în practică a acestora funcţionează la fel de bine cu oameni care nu au auzit niciodată de programul de Doisprezece Paşi, ca şi cu cei dragi. Sunt principii spirituale universale care ne ajută să negociem viaţa cu dragoste şi seninătate.

Toţi ne confruntăm cu provocări în viaţă - pierderi, decepţii, sărăcie, ca să numim doar câteva. Recuperarea nu ne protejează în faţa vieţii, ci ne permite să o trăim mai deplin, şi să facem faţă problemelor, aşa cum vin ele. Al-Anon ne asigură suport uman, o Putere Superioară care ne îndrumă şi ne sprijină, şi Doisprezece Paşi care ne oferă un nou mod de viaţă. Ducerea la îndeplinire a acţiunilor Pasului Doisprezece, ne reînnoieşte spiritul în fiecare zi. Abordarea altora ne ajută să obţinem o perspectivă asupra vieţii noastre. Suntem încurajaţi de exemplul altora. Iritările de zi cu zi se estompează şi problemele mari ale vieţii par mai uşor de rezolvat. Punerea în aplicare a acestor principii în toate domeniile vieţii noastre ne demonstrează limpede că cei Doisprezece Paşi sunt un mod de viaţă fără seamăn.

Membrii împărtăşindu-şi experienţa, puterea şi speranţa

Încet dar sigur am devenit conştientă de prezenţa lui Dumnezeu în viaţa mea. Mi-am dat seama de existenţa unei noi şi mai apropiate relaţii cu Puterea mea Superioară, pe care am ales să-l numesc Dumnezeu. Aşa cum se spune în Pasul Doi, am venit, am ajuns la…, şi până la urmă am ajuns la credinţă.

Trezirea mea spirituală a evoluat la fel - foarte treptat. Mi-am admis neputinţa, am realizat că El mă putea ajuta, şi am învăţat să-mi las voinţa şi viaţa în mâinile Puterii Superioare iubitoare. Având credinţa necesară pentru a face Paşii Patru şi Cinci, am învăţat să mă încred în El în Paşii Şase, Şapte, Opt şi Nouă. Aplicarea Paşilor Zece şi Unsprezece m-a adus la o nouă realizare a dragostei şi grijii lui Dumnezeu pentru mine. Pe măsură ce lucram Paşii, am ajuns să recunosc principiile comune ale onestităţii, compasiunii, dragostei, încrederii, umilinţei, bunăvoinţei, iertării şi libertăţii.

Am văzut mulţi colegi care au asociat anumite principii cu anumiţi Paşi, dar asta nu a funcţionat pentru mine. În schimb am găsit multe principii care se potriveau fiecărui Pas. De asemenea, am învăţat să fac Paşii în ordinea lor, deoarece fiecare Pas depindea de cei anteriori. Când am ajuns la Pasul Doisprezece, mi-a fost de ajutor că ştiam ceva despre mesajul care trebuia să-l transmit altora. Chiar şi aşa, am fost bucuroasă să aflu că tot ce aveam de făcut era să încerc să-l transmit. Nu eram responsabilă pentru felul în care alţii îl înţelegeau sau îl acceptau.

Ultima parte a Pasului Doisprezece mi-a reamintit să pun în aplicare aceste principii în toate domeniile vieţii mele. Îmi spunea să iau ce am învăţat în Al-Anon şi să-l folosesc în relaţiile mele cu toţi oamenii. Nu era suficient să fiu plină de compasiune, iertătoare şi iubitoare doar la întâlnirile Al-Anon. S-ar putea să fiu singura membră Al-Anon pe care oamenii o vor întâlni vreodată. De fiecare dată când comunic cu cineva, sunt purtătoarea unui mesaj. Pasul Doisprezece mi-a reamintit o întrebare din Planul pentru Progres cu privire la atitudini: "Oare sunt ale mele demne de urmat?"

Credinţa mea este că trebuie să transmit mesajul iubirii, în special al iubirii lui Dumnezeu către toţi oamenii. Lucrând fiecare Pas spre binele meu, am ajuns să văd că  trebuie să mă iubesc pe mine însumi înainte de a fi în stare să iubesc pe alţii. Trebuia să mă ajut pe mine însumi înainte de a putea să ajut pe alţii.     

Deschiderea uşii

La sfârşitul fiecărei întâlniri, grupul meu citeşte: "…deşi s-ar putea să nu ne placi pe fiecare dintre noi, ne vei iubi într-un mod foarte special - la fel cum noi deja te iubim pe tine. În primul an în Al-Anon, era o membră pe care nu numai că nu o plăceam, ci efectiv nu o puteam suporta.

Avea teribilul defect de caracter de a vorbi prea mult la şedinţe. De fiecare dată când ridica mâna să vorbească, oftam în sinea mea. Ştiam că va vorbi timp de 20 sau 25 de minute, de multe ori despre lucrurile de care vorbise şi la ultima întâlnire.

În timpul împărtăşirilor ei de durată, am încercat tot felul de metode de a-mi exprima nemulţumirea. Priveam în gol cu o expresie foarte plictisită. Oftam. Mă uitam des la ceas şi răsfoiam cartea Fiecare zi la timpul ei în Al-Anon. Ştiam că deranjează şi pe alţii, fiindcă mai mulţi membrii au avut propuneri de limitare a împărtăşirilor, făcând aluzie clară la discursurile ei. Nimic n-a avut vreun efect. Am ajuns aproape de punctul de a pleca atunci când intrând în sală, o vedeam printre ceilalţi.

Într-o zi, s-a întâmplat ceva ce se poate întâmpla numai în Al-Anon. Eram la o întâlnire, şi tocmai mormăiam în sinea mea cât poate fi de egoistă şi fără consideraţie pentru alţii. Nici măcar nu vorbise încă, anticipasem doar ce se va întâmpla. Şi dintr-o dată m-a străfulgerat un gând: "Crezi că având resentimente faţă de ea, o vei schimba?" Era să cad de pe scaun. O, Doamne! Făceam cu ea exact ce făcusem cu alcoolicul meu timp de atâţia ani! Încercam să o schimb, şi mă înnebuneam în acest proces.

Am dat drumul acestor gânduri de a controla, şi s-a produs ceva ce îl pot descrie numai ca un miracol. Într-o clipă am fost cuprinsă de o dragoste totală pentru acea femeie. Nu am mai văzut-o ca pe o problemă egoistă şi lipsită de bun simţ, ci ca pe o femeie blândă şi dulce, cu care am multe în comun.

Astăzi, aceeaşi femeie este una din persoanele mele favorite din program. Când intru în sală şi o văd, simt că faţa mi se luminează. Şi dacă asta nu e destul de impresionant, să ştiţi că tot aşa îi găsesc deosebit de interesante şi împărtăşirile. Se pare că are introspecţii minunate, una după alta.

Acum, nu vreau să spun că lumea trebuie să vorbească la nesfârşit, mai ales dacă întâlnirea e scurtă, şi mai sunt alţii care vor să spună ceva. Chiar nu ştiu care ar fi soluţia în afară de conştiinţa de grup, pentru a limita durata împărtăşirilor. Membrii care vorbesc prea mult, mai constituie încă o problemă pentru mulţi din grupul nostru. Acestora de obicei le spun că trebuie să avem răbdare cu toată lumea. Mi-am dat seama din propria experienţă că a te enerva din cauza comportamentului altora, este o capcană. În astfel de cazuri, mintea mea îmi întinde o cursă pentru a-mi distrage atenţia de la propriul comportament inacceptabil. Dacă dau drumul tendinţei de a controla, pot să-mi readuc atenţia asupra mea, lucru care deschide uşa multor miracole.     

Toate aceste comori

M-am implicat în munca de serviciu în Al-Anon din mai multe motive. Am vrut să scap de acasă. Am vrut să-mi justific prezenţa într-un program destinat special să mă vindece.

Ceea ce am găsit, a fost dragoste necondiţionată, acceptare, seninătate, înţelepciune şi curaj. Am găsit o cale de a-mi investi talentele în propria-mi creştere. Când am vrut să simt că sunt ataşată de ceva, am descoperit că fiecare sarcină mică dusă la îndeplinire mă ajută să am un sentiment de proprietate.

Doream să mă bucur de camaraderia prietenilor care împărtăşeau obiective spirituale. Am găsit prietenii bazate pe Cele Douăsprezece Tradiţii, o combinaţie de idealuri şi limite sigure de care aveam atâta nevoie în viaţa mea personală. Am vrut să-mi protejez mintea de turaţii periculoase. Am descoperit că dacă mă concentram asupra unui proiect în serviciul grupului, deveneam prea ocupată ca să mă mai obsedeze problemele altor oameni. Acelaşi lucru era valabil când încercam să rezolv problemele de acasă. Pe măsură ce îmi luam gândurile de la necazurile mele, viaţa se netezea, iar problemele îşi găseau singure soluţia dată de Dumnezeu.

Când am încetat să mai reacţionez la criticile negative, am început să studiez natura reacţiilor mele. Am obţinut informaţii utile despre mine, care m-au ajutat la construirea stimei de sine. Încercând să-mi evaluez trăsăturile pozitive ca persoană, mi-am dat seama că lucrul în serviciul altora mi-a amplificat atât valorile cât şi defectele. Toate aceste cunoştinţe despre mine însumi au făcut posibilă transformarea mea în persoana integră care am vrut să fiu întotdeauna. Când am încercat să învăţ cum să iau decizii bazate pe fapte, am descoperit cum să mă încred în intuiţia mea, fără să-mi irosesc energia cu impulsivitate şi teamă. Când am vrut să învăţ cum să-mi formez şi să-mi păstrez o părere, am găsit multe ocazii pentru asta. Am descoperit că puteam avea opinii tari, eram în stare să le exprim, şi le puteam da voie şi altora să-şi exprime la fel părerea.

Nu intenţionam să investesc mult timp şi energie în transmiterea mesajului, dar pur şi simplu aşa s-a întâmplat, când nu am putut spune nu oamenilor din program, care mi-au oferit un mod mai bun de viaţă. Entuziasmul şi invitaţia lor m-au condus spre acest fel de viaţă palpitant şi plin de satisfacţii, numit Al-Anon.

Şi mai presus de orice, am vrut să primesc şi să păstrez recuperarea. Ceea ce am găsit, a fost bucuria de a o da mai departe, aşa cum alţii mi-o dăduseră atât de generos - cu dragoste, respect şi compasiune. Am găsit toate aceste comori şi nu numai, când căutam mult mai puţin. Eu asta o numesc trezirea mea spirituală.

Lucrarea Pasului Doisprezece

După ce am trăit o trezire spirituală ca rezultat al acestor paşi, am încercat să transmitem acest mesaj altor alcoolici şi să punem în aplicare aceste principii în toate domeniile vieţii noastre.

Există multe feluri de trezire spirituală şi multe moduri de a transmite mesajul. Membrii Al-Anon ne oferă aceste idei şi întrebări pentru a ne ajuta să explorăm însemnătatea Pasului Doisprezece.

·        Am avut parte de vreo experienţă (experienţe) spirituală? Descrieţi.

·        În ce moduri s-a manifestat experienţa mea spirituală? Ce mă poate ajuta să o conştientizez?

·        Ce am primit în Al-Anon ce aş vrea cel mai mult să împărtăşesc?

·        Care sunt căile prin care pot da mai departe mesajul?

·        Am văzut vreo faţă prietenoasă la începutul recuperării mele? Ce pot face pentru a fi o faţă prietenoasă pentru altcineva?

·        Care este diferenţa dintre a transmite mesajul şi a da sfaturi?

·        Ce am sesizat când am încercat să transmit mesajul?

·        Cum pot recunoaşte un strigăt de ajutor, fără să intervin în problemele altora?

·        Cum pot transmite cel mai bine mesajul membrilor familiei mele, mai ales acelora care se opun ideilor din program?

·        Cum pot pune în aplicare aceste principii în domeniul meu financiar? Este cumva slujba mea doar un mijloc de a câştiga bani sau o oportunitate de a-mi pune în practică recuperarea?

·        Ce-mi spune Pasul Doisprezece despre munca de serviciu în Al-Anon?

·        Ce rol a jucat serviciul din Al-Anon în recuperarea mea?

·        Ce s-ar schimba dacă aş privi munca în serviciul altora ca un scop în toate ariile vieţii mele?

·        Care sunt "aceste principii"?

·        Cum le pot aplica în viaţa mea de zi cu zi?

·        În care domenii ale vieţii mele trebuie să încep să aplic aceste principii? Ce pot face săptămâna asta pentru a începe?

·        Cum trăiesc mesajul programului?

·        În ce mod sunt un bun exemplu de recuperare în Al-Anon?